" Nu stiu cand am fost fericita ultima oara, probabil cand m-am nascut. "
Stii care e treaba cu realismul asta? Te zguduie din temelii cand ti-e lumea mai draga.
De cand ma stiu, am trait cu picioarele pe pamant, nu in aer.Mi-am calculat fiecare gand, fiecare decizie pe care am luat-o, mi-am trait viata in aritmetica. Pana intr-o zi cand zduf!!! Copilul asta din mine a crescut. Da, mama, sunt un om matur! Prea devreme pentru asta, ce-i drept. Cu toate astea, am continuat sa imbratisez ideea de a fi un om corect. La dracu! Ce? Daca viata iti da lamai, tu iti faci limonada? Normal ca nu. Arunci in stanga si dreapta cu ele strigand cat te tin plamanii de fumator ca " vina iti apartine, prietene! " si ca " viata asta e acra din CAUZA ta! "
Fratilor, in lumea mea de om cu capul in nori ( caci in asta m-am transformat si imi place statutul meu ), tot realismul m-a adus pe linia de plutire.
Cica ultima data cand am fost fericita a fost cand m-am nascut. Semiminidepresiederanitinorgoliu e doar in creierul tau!! Remember this!
Cineva mi-a spus odata ca sunt " ceea ce gandesti " . Si acum ii dau dreptate. Imi asum toate ifosele, toate starile proaste, toate supararile pricinuite celor care ma suporta langa ei ( multumesc pentru asta). Imi asum zilele cu soare, cat si zilele cu ploi torentiale.Imi asum toti oamenii pe care nu ii agreez si care nu ma agreeaza. Imi asum toate " ratarile varstei de 20 de ani ". Imi asum greselile ca doar din ele invat, imi asum toti oamenii pe care ii cunosc si pe care ii voi mai cunoaste.Imi asum trairile si toate " nu-urile " din capul meu si toate " nu e bine ce faci! " . Imi asum ceea ce sunt!
Si da, ultima oara cand am fost fericita a fost cand m-am nascut: ieri, azi, maine.