Zambesti.Da, tu. Tu, cel care o ai langa tine.O privesti. Ahhh, nu te mai saturi. O vezi zambind dimineata printre asternuturile albe.Se trezeste.Primul chip cu care adormise. In gand. In suflet. Langa ea. Tu esti. Tu, norocosul. Motivul pentru care ea emana fericirea asta tampita. Iti ia camasa, ce conteaza ca e toata mototolita? Adori momentul asta. Nu incetezi din a o urmari stingher. Din a-ti intersecta privirea cu a ei.Crezi ca pleaca. Ca visul frumos s-a terminat. E dimineata.Gresit. Se indreapta catre bucatarie sa iti pregateasca cafeaua. Surasul tau din coltul gurii te tradeaza. Ai vrea sa urli in momentul asta de fericire. Simplu fapt ca e langa tine iti face inima sa vibreze. "God, ce-am facut sa merit asta? " iti spui. Esti... esti doar norocos. Si stii de ce? O ai. E timpul sa pleci la munca. Dar nu inainte de a-ti verifica nodul de la cravata si dunga de la camasa.Aaaa, era sa uit. Sarutul. Sarutul ala, stii tu care. Nu de despartire. Ala care iti spune " Ne vedem diseara, iubitule. Sa ai o zi frumoasa. Mi se va parea o eternitate timpul asta. " Te cuibaresti in coltul usii. Ai da orice sa sune sefu' sa iti spuna ca s-a prabusit firma.
Acum. Fix acum. Iti arunca zambetul ala.Stii tu care. Sta in pragul usii urmarindu-te cum cobori scarile.Privirea ei spune "Te iubesc! ". Pacat ca tu stai si acum in pragul usii dupa atata timp rememorand " amintirea unui zambet de adio. "