Despre ?

Mi-a luat ceva timp sa imi fac curaj sa scriu in aceasta sectiune. Si asta nu prentru ca n-as avea ceva de zis. Pur si simplu nu imi place sa vorbesc despre mine. Nu stiu daca as incadra acest aspect la capitolul defecte. Multi spun ca sunt problematica din punctul asta de vedere.Dar, sa revenim.

Unoeri e cel mai bine sa nu te arati gol in fata celorlalti. Sa nu ii lasi sa te descopere cum vor ei, ci cum vrei tu. Odata cucerit terenul, iti vor cunoaste slabiciunile, temerile si iti vor invada propriul Univers cu picioarele. Nu o spun cu rautate, vorbesc doar  din perspectiva unui om care, la un moment dat, in viata sa, a fost ranit. Al dracului de tare.

Sunt o persoana enigmatica, recunosc. Nu vei stii ce gandesc pana nu iti voi permite eu asta.Nu vei stii ce simt pana nu iti voi arata asta. Nu vei stii daca sunt trista sau fericita pana nu ma vei cunoaste. Intru totul.Te voi lasa sa ma descoperi exact asa cum sunt. Dar, doar atunci cand eu voi hotari.

Contrar a ceea ce am scris mai sus, sunt foarte sociabila. Uneori chiar intrec masura. Sunt deschisa la discutii, la provocari si iubesc sa cunosc oamenii care bat la unison cu mine. Pe ei ii simt din priviri. Ei sunt cei mai norocosi si eu sunt cea mai mandra sa ii am in jurul meu.

Am abilitatea de a cunoaste oamenii dintr-o privire sau prima intalnire. Nu stiu cum reusesc, dar ii citesc. Si o fac bine, imi spun apropiatii.

Rad mult. Si des. Nu conteaza ce stare am. Imi place sa mimez fericirea chiar si atunci cand inca o caut.

Iubesc dansul, marea mea pasiune. Pacat ca am fost prea lasa incat am renuntat sa il mai practic ( sufrageria nu spune acelasi  lucru ) in favoarea prioritatilor ( facultate, job ) .

Iubesc fotografia, tatuajele, teatrul, rasariturile pe plaja, trezitul la 12:00, cartile, filmele de dragoste, coincidentele,muntele, asternuturile curate, hainele pufoase, povestile cu happy-end , rapp-ul ( da, sunt o combinatie de neinteles ) , cremsnitul, jobul meu, parintii ( ahh, niciodata nu v-o spun ) , cainele, sa scriu, sa iubesc...

Iubesc oamenii. Da. Oamenii care sunt incapabili sa faca rau. Oamenii care te scutesc de suferinta. Oamenii care iti fura un zambet. Oamenii care iti multumesc pentru nimicuri. Oamenii care sunt acolo cand ai impresia ca te-au lasat. Oamenii care te asculta. Oamenii care nu iti cer nimic in schimb, doar sa fii acolo pentru ei. Oamenii care rad chiar si atunci cand au toate motivele sa fie tristi, oamenii care exista.

Sunt inconjurata de ei, doar ca inca nu i-am intalnit pe toti care trebuie.

Anul d' abia a inceput si am pasit in 2016 cu speranta. Nu mai am asteptari, iluzii, dorinte, temeri. Am doar speranta. De mai bine.

LA MULTI ANI, 2016!