De curand am primit o provocare care suna cam asa: "argumenteaza de ce esti tu mandru de generatia din care faci parte." Ei bine, nu puteam fi o persoana mai sincera de atat:

Iubesc generatia mea.Simt si traiesc pana in maduva oaselor vremurile de astazi.Si departe de tehnologia care evolueaza la infinit, departe de rautatea oamenilor din jur,de lipsa lor profunda de incurajare, de slabiciunile lor, generatia actuala de azi e nonconformista.Chiar daca laptopul ne faciliteaza intocmirea unui proiect, noi suntem creativi.Vrem sa ne lasam amprenta proprie, vrem sa cream,sa fim independenti de dependenta.Chiar daca “ai mari” ne catalogheaza a fi “ciudati” noi indraznim sa urlam “Sunt diferit si sunt mandru de asta!”, chiar daca oamenii iti pun piedici caci, remember: “They wana see you do good, but never better than them “, noi ne ridicam si ne ridicam pana cand ii acoperim.Prin simplu fapt ca indraznim sa ne afirmam, sa ne expunem gusturile, sa criticam frumosul si sa explicam abstractul, generatia noastra, generatia mea este “The generation”.
P.S: “Indrazneste sa fii tu chiar si atunci cand nu stii cine esti!”
 

Se spune ca femeia iubeste intotdeauna mai mult.Ca pune suflet si se implica intru totul, iar specimenul ala numit "barbat" ii naruieste toate asteptarile si ii incendiaza inima facandu-i-o scrum.

Eu stau totusi si ma gandesc ca daca nu ar fi existat barbatul si daca nu ar fi intalnit "victima" (la femeie ma refer) ar mai fi suferit oare aceasta fiinta nevinovata si gingasa?

Logic ca da.Femeile fac intodeauna din tantar, armasar.Gandesc prea mult si incearca sa gaseasca nodul de la ata chiar daca nu exista unul.Ele se dau lovite chiar si atunci cand sunt atinse doar cu o floare.(Poate vor mai multe si d'asta se victimizeaza).Femeile vor sa para independente, vor sa conduca, sa iasa mereu in fata, sa se afirme,vor sa fie catalogate ca fiind "The woman", dar fara un stalp de sustinere sunt doar femei.Atat!

Intotdeauna, da' intodeauna vor simti nevoia de protectie, de incurajare, de apreciere, vor dori sa fie laudate si apreciate la superlativ.Si satisfactia cea mai mare pentru ele ar veni din partea lui.Iar daca nu vine..."Fi-r-ar a dracului de dragoste! Iar m-a facut sa sufar ca nu mi-a zis cat de arsa a fost omleta facuta de dimineata!

Copilul...din mine.Cu totii suntem copii.Fie ca d'abia ne-am nascut si invatam sa facem primii pasi uitandu-ne stingheri in jurul nostru la "ai mari", fie ca suntem la varsta adolescentei bolnavi de sindromul "m-am indragostit" (si maturitatea din noi ne lasa impresia ca totul s-a terminat, toata ratiunea vietii e inexistenta pentru ca m-a parasit "X" sau si mai rau, nu ma place si "Ce ma fac?" ), fie ca ne sprijim iintr-un baston si ne numaram zilele.

In adancul sufletului vom fi mereu copii si vom demonstra asta in fiecare zi prin simple gesturi, actiuni, trairi...

Si daca vom incerca sa negam vreodata vom fi contrazisi...de constiinta.

"Ramai copil atata timp cat poti sa fii copil." Stephen Sondheim

www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=rrtcm9e98oo