Bunatate sau rusine?Mila sau admiratie? Simpatie sau amuzament?

Era zilelor noastre e construita in asa fel incat repima orice gest bun. Orice stare. Orice sentiment. Nimic nu e indeajuns pentru societate.

Stiti vorba aia : ” Eu: Sunt Fericit!  Viata: Lol, asteapta o secunda! ” ? Cam asa se intampla cu noi, oamenii. Suntem ghidati, in turma, sa ne ascundem dupa deget toate starile,toate aprecierile, toti ” multumesc”, toti ” imi pare rau ” .

Scriu articolul asta cu teama de nu fi si eu unul dintre ei.

Pe facebook circula de cateva zile fotografia de la metrou, in care, intr-un cos de gunoi, zace un buchet de trandafiri al carui posesor nu a fost asa incantat de gest.

Nu trag pe nimeni la raspundere, baietii care au fost educati de parinti sa devina soti si tati de succes sau femeile care au fost la randul lor educate de parinti sa devina sotii si mame exemplu.

Si de aici intrebarea ” Oare de ce sunt barbatii asa misogini? ”

Uite ca asta e problema zilelor noastre. Esti atat de mult educat incat la un moment dat te prostesti.Si nu neaparat pentru ca tu vrei asta, dar sunt atatia factori influenti in jurul tau, care nu te lasa, Domne,  sa fii out of society.

Ei, serios? Pai daca prietena ta cea mai buna iti zice ca e un porc ca nu te cauta cu anii, ca daca mama te atentioneaza sa nu cumva sa suferi cum a facut-o ea in anii 80, daca vecina de la 4 iti spune ca toti barbatii sunt niste porci, boi si tot regnul animal adiacent, pai daca tanti Florica din piata iti spune ca esti prea frumoasa sa oferi atentie oricui ( a nu se intelege gresit, fiecare stie ce, cum si cat merita ), cum tu, Floarea din Glastra sa te lasi asa ” manipulata sentimental ” de ORICINE. Draga mea, cand o sa cresti mare, mare o sa realizezi ca viata ta e doar a ta. Cand o sa treci prin n experiente o sa constientizezi ca parerile nu iti tin nici macar de cald intr-o iarna geroasa.

Acum sa fim sincere cu noi, dragile mele, visezi la orice pas sa iti aduca flori, sa te sarute pe frunte in timp ce dormi, sa te ia de mana pe strada sau te duca acasa nu sa te f***, ci sa te prezinte parintilor lui. Dar ce se intampla atunci cand printul din Povesti nu corespunde cu realitatea? Ca ala care iti acorda atentie e cel caruia tu nu ii acorzi atentie?

Pai daca baiatul ”cosmarurilor” tale vine la tine cu flori, tu sa nu le accepti,sa ii dai o palma,sa ii spui ca e nesimtit, sa il intrebi cum de a indraznit sa faca asta si dupa, dupa comportamentul de ” femme fatale” sa arunci buchetul la primul cos de gunoi care iti iese in cale. Asa sa faci, exact cum te-a educat prietena cea mai buna, mama, bunica, vecina de la 4 si tanti Florica din piata.Sa nu cumva sa apreciezi gestul macar in semn de multumire, ca te exlude societatea.

Nici nu stiu ce poveste ascunde fotografia de la metrou. Probabil una trista... pentru el.

As vrea uneori sa am puterea sa nu recunosc ca sunt vulnerabila si am slabiciuni pentru unele persoane din viata mea.Ca sunt prea sensibila si inca mai cred ca TOTI oamenii sunt buni. Inca vreau sa raman la fel de diplomata cu totii oamenii care imi ies in cale si sa le acord credit. Pozitiv!

Nu te gandi tu, femeie, ca orgoliul tau este calcat in picioare daca accepti un buchet de flori in loc de ” Imi pare rau ” scris in graba pe tastatura unui telefon din partea unui om care ti-a gresit sau pur si simplu vrea sa iti intre in gratii. Poate mai ai de lucrat aici. Nu te gandi ca scazi in ochii societatii.NU deveni marioneta nimanui pentru ca la un moment dat o sa regreti ca nu te-ai lasat atinsa... cu o floare.Mult prea tarziu sa mai conteze.

Stii cum sta treaba de fapt? Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta.Think a lot.

Florile n-au nicio vina. Din contra, in general ele repara suflete si aduc zambete in coltul gurii.

Nu te trag la raspundere, femeie, asta o sa o faci tu mai tarziu cand o sa nasti un copil ( probabil fata) si o sa iti planga pe umar, seara, inainte de culcare pentru ca ai educat-o sa aiba MANDRIE PROSTEASCA. Si daca o sa ai un baiat sa il inveti sa daruiasca flori zilnic femeii din viata lui. Nu uita asta!

Nu va mai ascundeti dupa deget, traiti-va viata cum puteti, cand puteti si NU cu cine puteti.

Emanati respect, acceptati-va greselile si uitati-va de 2 ori in jurul vostru, s-ar putea sa cautati stelele in timp ce ele deja va lumineaza drumul.

P:S : Spune-i mamei tale sa te educe sa primesti flori!

In cursul zilei de ieri intreaga retea media a explodat: moartea lui Ioan Giury Pascu.

M-am tot gandit daca ar trebui sa scriu ceva in legatura cu asta, sa fiu „ in rand cu lumea „. Nu vreau ca blogul meu sa fie citit, ci impartasit de voi, cei care rezonati cu ceea ce eu gandesc. Si cum tocmai aici imi adun toate gandurile, permiteti-mi ca umila mea parere sa devina publica.

Toti stiu dintr-o data cine e Giury Pascu. Toti stiu ce a facut in cei 55 de ani de existenta. Brusc, ne trezim cu totii sa ai aducem omagii unui om de care ( sunt sigura ) peste 50% din populatia Romaniei nici macar nu a auzit.

Dati-mi voie ca de data asta sa vorbesc in cunostinta de cauza. Am crescut alaturi de grupul Divertis. Am urmarit cu interes fiecare transpunere pe tv a unui divertisment de bun gust, nu amatorismul ieftin care tinde sa ia amploare in momentul de fata.Am ras alaturi de ei in toti anii in care stateam in fata televizorului  doar pentru a-i vedea pe oamenii astia.

Ma declar o consumatoare inraita de teatru, film si bun gust pe tv.

Si acum dupa introducerea pe care nu vreau sa o transform intr-o parerea subiectiva dusa la extrem, ma ingrozesc  cand vad ce se intampla de fiecare data cand un OM pleaca dintre noi.

Fiecare post de televiziune, fiecare pagina a persoanelor publice aduce brusc omagii unui om de care nu s-a auzit a fi vreodata pomenit in alt context, decat cel prezent.

Se pastreaza momente de regulere, prezentatorii tv isi scot hainele negre din dulap numai pt  ca noi, muritorii de rand, sa „plangem” odata cu ei. Fratilor, un moment de aplauze i-ati oferit omului asta si tuturor celor care nu mai sunt aici? I-ati dat pe post reusitele, i-ati felicitat meseria? Si acum, o sa imi spuneti ca asta se cere.Sunt pe cale sa devin un om de PR, dar nu asa imi imaginez eu lucrurile. Aici nu mai vorbim de manipulare, aici sunt trairi. E vorba despre moartea unui om, fratilor, nu despre sacrificarea animalelor pentru blanurile de iarna.Atata timp cat viata lui vi se pare neinteresanta, nu aveti niciun drept sa ii cinstiti memoria cu tot felul de zvonuri pe care le creati doar pentru un like sau share.

Si asa cum s-a intamplat cu ceilalti, asa va fi si acum. Marin Moraru ne-a parasit de curand. Ati  mai auzit ceva despre el in afara de ziua inmormantarii si averea de dupa? Gheorghe Dinica, Jean Constantin, si mai nou, Sebastian Papaiani care a decedat in dimineata  zilei de azi. Si cum se poate da o stire de genu’ ca ea sa fie citita daca in descriere nu apar „ cauzele decesului” sau „ vezi ce spun colegii lui de breasla despre el „ in conditiile in care probabil multi nici nu au aflat vestea.

Probabil, si de data asta „ La Maruta „ se va simti ingrozit , iar „ Teo Show” va fi din nou „ socata „ . Pana si in momentele de genu’ , publicitatea si strategia de marketing e pusa bine la punct de PR-ul paginilor persoanelor publice tocmai ca romanasul nostru sa acceseze link-ul  care are atasat o poza a artistului cu lumanari aprinse in jurul lui.

Continuati sa urmariti primele declaratii ale Biancai Dragusanu dupa nastere, top 3 momente in care Andra seamana cu Ducesa de Cambrige sau ce a declarat Florin Salam despre concertele sale din Bucuresti.

Eu voi continua sa rad cu Divertis si sa revad pentru a 1129328490 oara BD-ul copilariei mele.

Moartea e doar un moment, viata e tot ceea ce ai. Si atata timp cat o sa ii ingropam pe toti in viata in momentele lor de glorie, in ziua in care ei nu vor mai fi,omagierea va fi nula.

Ramas bun Nemuriciule si Plutonier Capsuna...

sa imi gasesc locul.

sa devin ceea ce oamenii imi spun ca nu pot fi.

sa ating imposibilul meu.

sa fac lucrurile pentru ca VREAU, nu pentru ca TREBUIE.

sa pot spune „ nu” atunci cand afirmatia e tot ceea ce am.

sa traiesc dupa propriile reguli.

sa scap de vise si sa le trimit in realitate.

sa nu imi mai pese de situatie, ci de moment.

sa imi doresc sa nu mai astept.

sa te astept.

 "  Nu stiu cand am fost fericita ultima oara, probabil cand m-am nascut. "

 Stii care e treaba cu realismul asta? Te zguduie din temelii cand ti-e lumea mai draga.

De cand ma stiu, am trait cu picioarele pe pamant, nu in aer.Mi-am calculat fiecare gand, fiecare decizie pe care am luat-o, mi-am trait viata in aritmetica. Pana intr-o zi cand zduf!!! Copilul asta din mine a crescut. Da, mama, sunt un om matur! Prea devreme pentru asta, ce-i drept. Cu toate astea, am continuat sa imbratisez ideea de a fi un om corect. La dracu! Ce? Daca viata iti da lamai, tu iti faci limonada? Normal ca nu. Arunci in stanga si dreapta cu ele strigand cat te tin plamanii de fumator ca " vina iti apartine, prietene! " si ca " viata asta e acra din CAUZA ta! "

Fratilor, in lumea mea de om cu capul in nori ( caci in asta m-am transformat si imi place statutul meu ), tot realismul m-a adus pe linia de plutire.

Cica ultima data cand am fost fericita a fost cand m-am nascut. Semiminidepresiederanitinorgoliu e doar in creierul tau!! Remember this!

Cineva mi-a spus odata ca sunt " ceea ce gandesti " . Si acum ii dau dreptate. Imi asum toate ifosele, toate starile proaste, toate supararile pricinuite celor care ma suporta langa ei ( multumesc pentru asta). Imi asum zilele cu soare, cat si zilele cu ploi torentiale.Imi asum toti oamenii pe care nu ii agreez si care nu ma agreeaza. Imi asum toate " ratarile varstei de 20 de ani ". Imi asum greselile ca doar din ele invat, imi asum toti oamenii pe care ii cunosc si pe care ii voi mai cunoaste.Imi asum trairile si toate " nu-urile " din capul meu si toate " nu e bine ce faci! " . Imi asum ceea ce sunt!

Si da, ultima oara cand am fost fericita a fost cand m-am nascut: ieri, azi, maine.

Da , sunt mandra !

Cand eram mica, mama imi spunea ca pot fi orice imi doresc in viata. Imi pot atinge visurile si imi pot indeplini visele. M-a educat sa fiu un om bun, corect si serios. Sa am constiinta, principii si  sa nu las pe nimeni sa ma scoata din zona de confort.

Cand am crescut, mi-a spus sa am grija de sufletul meu si sa nu las pe oricine sa intre nepoftit in el. Mi-a spus ca oamenii sunt rai, neinfricati si ca nu isi urmaresc decat propriile beneficii.

Mi-a impus sa nu fac rau nimanui si sa nu platesc cu aceeasi moneda. Sa nu ranesc, dar nici sa permit sa fiu ranita. Mi-a aratat ca pot fi un om frumos, cinstit si mandru.

Cand m-am desprins de aripa ei si am plecat sa explorez universul uman, viata mea roz si inocenta s-a transformat intr-un camp de lupta. Mi-am dorit sa ofer, dar nu am avut cui. Mi-am dorit sa imi urmez visele, dar m-am dat batuta la mijloc de drum din cauza lor, a oamenilor. Mi-am dorit sa am speranta, dar nu mi-au dat voie. Mi-am dorit sa fiu un om cald, dar privirea lor m-a inrait si atitudinea lor m-a izolat.

Pe cine scot vinovat?

Pe  omul ala bun pe care mama mea l-a creat. Pe omul increzator si visator care mi-am permis sa fiu.

O sa ma trag la raspundere pentru faptul ca m-am inrait, m-am distantat de realitate, m-am increzut in superficialitate si am cautat abstractul in nimic. Am devenit pesimista si am vazut raul in orice bine. Dar, niciodata nu ma voi certa pentru omul bun ,temator si sufletist care zace in mine.

Voi iubi oamenii mereu, le voi aseza sufletul  in palma, le voi permite sa ma raneasca, ma voi intoarce de fiecare data acolo unde simt ca intrebarile inca vor cauta raspuns  doar pentru faptul ca sunt mandra!! Da, sunt mandra si pentru asta iti multumesc, mama!  

Multumesc pentru ca m-ai invatat ca viata nu are subtitrare, ca fiecare are un drum al sau, ca cele mai mari victorii se castiga atunci cand razboiul pare ca nu se mai termina, ca fiecare om din viata ta reprezinta o lectie, ca fiecare coincidenta nu e intamplatoare si, cel mai important, ca frumusetea nu sta pe chip, ci in suflet.

Iertare pentru cei care inca sunt preocupati de oameni, ci nu de oamenii care sunt!

Pentru 20 de ani de existenta, multumesc!

 Unii asteapta ziua de maine. Altii nici nu se gandesc la ea. Unii vor sa isi dea demisia. Altii cauta un job cu disperare. Unii si-au gasit marea iubire. Altii nici nu se gandesc la asta. Unii isi fac prieteni noi, altii isi fac curatenie in lista de facebook. Unii planuiesc un weekend la mare de 1 mai, altii deja isi cumpara bilete pentru Antalia 2016.Unii stau in cafenele si cluburi de dimineata pana seara, altii dau party-uri la camine. Unii vor marea cu sarea. Altii vor doar sa aiba bani de chirie. Fiecare supravietuieste in felul propriu.

Sa supravietuiesti e de rahat. Romania e de rahat. Hai sa nu fim si noi de rahat ! La intersectia dintre orgolii,  mandrii si prejudecati, esti tu, omule!

Cand ai ras ultima oara? Cand ai cerut iertare si ai spus ” multumesc ” din suflet? Cand ai renuntat sa mai ranesti doar pentru ca ai fost ranit? Cand ai zambit, ci nu din complezenta ? Cand ai imbratisat fara sa ti se ceara asta? Cand ai trait ultima data, nu fizic, ci sufleteste?

Nu scriu din frustrare, ci din teama de a nu deveni un manipulator de suflete. Ne-am nascut involuntar, traim voit. Asa ca, fa-o ca la carte, omule!

Eu am inceput sa traiesc in momentul in care am aflat cine sunt. Un om fericit cu mine insami.

Vietuiesti. Dar de trait, cand ?

Privind in urma, constat ca 2015 a fost cel mai complex an al meu. Am trecut prin toate starile posibile, de la agonie la extaz, de la fericire la tristete, de la lacrimi la zambete, de la incredere la  dezamagire , de la rau la bine.

Trag linie acum, la sfarsitul anului,  fara urme de regrete, fara reprosuri sau intrebari care asteapta raspuns.Cele mai mari temeri VREAU sa mi le inving in 2016, cele mai arzatoare dorinte VREAU sa mi le implinesc in 2016, cei mai frumosi oameni VREAU sa ii intalnesc in 2016, cele mai mari orgolii VREAU sa mi le inving in 2016, cele mai nonconformiste ganduri VREAU sa le fac auzite in 2016, iar cel mai important, VREAU sa fiu un om mai bun in 2016.

Iata retrospectiva anului meu:

1.La inceputul anului, T-Rivals,  trupa liceului din care faceam parte, s-a destramat;

2. La sfarsitul lunii ianuarie am intrat in trupa de dans a scolii " Fantastic Art Dance Studio " ;

3. Am luat bacul ;

4.Am dat admitere la Fjsc unde am intrat la ID ;

5. Din teama de a nu esua, am renuntat la cea mai mare dorinta a mea, admiterea la UNATC ;

6.Din dorinta si ambitie am dat admitere  la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti, sectia Comunicare si Relatii Publice, am intrat la taxa. ( In prezent sunt studenta acestei facultati, cel mai bun lucru care mi se putea intampla) ;

7.M-am angajat  la o librarie ( sunt coordonatoarea departamentului de marketing) ;

8.Am cunoscut cei mai misto oameni la CRP  ;

9. M-am mutat pentru prima oara in viata mea cu chirie in Bucuresti ;

10.Am cea mai buna colega de apartament ( Te iubesc, Ileana ! ) ;

10.Am renuntat  la dansuri ( cea mai mare prostie) ;

11.Am incheiat o relatie ;

12. M-am impacat cu cel mai bun prieten al meu ;

VREAU in 2016:

1. Sa trec de sesiune cu brio ;

2. Sa imi iau un al doilea job ;

3.Sa ma reapuc de dansuri ;

4. Sa fac un curs de fotografie ;

5. Sa imi fac un tatuaj ;

6. Sa imi relansez blogul pe care il am de 2 ani ;

7.Sa scriu o carte ;

8.Sa trec de primul an de facultate ;

9. Sa dau admitere la UNATC ;

10. Sa plec in vara la Roma ;

11. Sa imi iau inca un caine ;

12.Sa iubesc !

Si odata cu aceasta postare, imi fac public blogul pe care l-am tinut ascuns ceva timp.

Cele mai sincere ganduri le trimit catre toti oamenii pe care ii cunosc si ii voi cunoaste. Sa aveti un sfarsit de an exact asa cum vi-l doriti, sa nu renuntati niciodata la visele voastre, sa nu lasati pe nimeni sa va ghideze viata, sa nu faceti compromisuri, sa nu dezamagiti si sa nu lasati sa fiti dezamagiti !

Remember, " singurul motiv al fericirii tale esti chiar tu ! "

La multi ani, oameni frumosi !

2016, surprinde-ma !!!

Zambesti.Da, tu. Tu, cel care o ai langa tine.O privesti. Ahhh, nu te mai saturi. O vezi zambind dimineata printre asternuturile albe.Se trezeste.Primul chip cu care adormise. In gand. In suflet. Langa ea. Tu esti. Tu, norocosul. Motivul pentru care ea emana fericirea asta tampita. Iti ia camasa, ce conteaza ca e toata mototolita? Adori momentul asta. Nu incetezi din a o urmari stingher. Din a-ti intersecta privirea cu a ei.Crezi ca pleaca. Ca visul frumos s-a terminat. E dimineata.Gresit. Se indreapta catre bucatarie sa iti pregateasca cafeaua. Surasul tau din coltul gurii te tradeaza. Ai vrea sa urli in momentul asta de fericire. Simplu fapt ca e langa tine iti face inima sa vibreze. "God, ce-am facut sa merit asta? " iti spui. Esti... esti doar norocos. Si stii de ce? O ai. E timpul sa pleci la munca. Dar nu inainte de a-ti verifica nodul de la cravata si dunga de la camasa.Aaaa, era sa uit. Sarutul. Sarutul ala, stii tu care. Nu de despartire. Ala care iti spune " Ne vedem diseara, iubitule. Sa ai o zi frumoasa.  Mi se va parea o eternitate timpul asta. " Te cuibaresti in coltul usii. Ai da orice sa sune sefu' sa iti spuna ca s-a prabusit firma.

Acum. Fix acum. Iti arunca zambetul ala.Stii tu care. Sta in pragul usii urmarindu-te cum cobori scarile.Privirea ei spune "Te iubesc! ". Pacat ca tu stai si acum in pragul usii dupa atata timp rememorand " amintirea unui zambet de adio. "

Zilele trecute ma plimbam pe strazile aglomerate ale Bucurestiului.Undeva pe la Unirii. Satula pana peste cap de inghesuiala de la intersectie, m-am asezat pentru o clipa pe o banca.Si am stat. Si am continuat sa stau.

Ma uitam in jur.Priveam cu disperare. Aceeasi rutina.Aceleasi chipuri.Acelasi numar de masini.Acelasi, acelasi.Totul in jurul nostru e un mecanism.Noi, oamenii, suntem niste roboti.Executam aceeasi rutina.

Ni se citesc problemele pe chip, ni se cunoaste oboseala din mersul aparent grabit, ni se vede furia in ochi. Nu stim... nu stim sa mai fim veseli.Am uitat cum e.

Am uitat sa radem.Sa ne bucuram de fiecare zi din viata. Sa multumim ca traim. Sa fim alaturi de oamenii care ne inconjoara.Sa ajutam.Sa nu cerem ceva in schimb.Sa raspundem cu zambete.Sa ne indragostim.Sa iubim.Sa primim iubire.Sa daruim. Sa iertam.Am uitat tot!!! Sau, poate, nici nu stim cum sa facem.Pentru ca ne-am adaptat mecanismului...uman.

Oboseala.Stres.Furie.Dezamagire.Suntem un popor trist.Rautacios.Invidios.Nu stim sa oferim si sa daruim.Nu vrem sa invatam.

Opreste-te pentru o secunda in mijlocul unei multumi.Ai sa iti dai seama ce spun.

Daca poti sa faci un om sa fie bun, nu ezita! Ai sa devii si tu mai bun odata cu el!

Daca ai ocazia sa faci pe cineva sa zambeasca, da-i drumul! Ai sa razi cu el!

Daca poti sa aduci fericirea in viata cuiva, fa-o! Nu te va ocoli nici ea pe tine!

Daca poti sa modifici starea cuiva intr-una buna, nu sta pe ganduri! Te vei simti mai bine!

Sa avem un weekend frumos! Fericit!

https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=y6Sxv-sUYtM

Femeia e cea mai de pret creatie a lui Dumnezeu. Reprezinta suprematia. Varful.Ea se sacrifica, indura, traieste cat pentru toti la un loc, conduce o haita.Masculina.

Fara ea....Ahh, fara ea, voi, barbatii, ati fi ca o masina fara GPS; ca un smartphone fara Wi-fi; ca  o vara fara soare, ca o iarna fara zapada.Ca omul fara oxigen.

Femeia e femeie.E aceea fiinta pe care nu te saturi sa o privesti la rasarit, printre asternuturile albe, mangaiata de razele soarelui.Somnoroasa.Ciufulita. Cu cearcane.Tot o vei venera si o vei privi ca un tel de neatins.

Machiata. Aranjata.Cu o rochie trasa ca prin inel pe ea.Mergand perfect pe tocuri la bratul tau. "Doamne, cat de norocos sunt! " iti vei spune.

EA, aceasta fiinta gingasa va straluci mereu. Va fi PERFECTA intotdeauna. Indiferent ca s-a trezit la 5, i-a facut cafeaua lui, a trezit copiii, le-a pregatit micul dejun, i-a facut nod la cravata sotului, a dus copiii la gradinita, a plimbat cainele, a facut curat, a.... si a luat-o de la capat a doua zi. Mereu va fi EA, aceea EA de care tu te-ai indragostit si de care depinzi. Pentru ca da: vreti sau nu sa recunoasteti, femeia e in spatele oricarui barbat de succes.